COMPONENT, -Ă, componenți, -te, adj., s. n., s. f., s. m. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. 5. S. m. și f. Membru al unei echipe, al unei formații (sportive, coregrafice, muzicale etc.). – Din germ. Komponente, it. componente.

component, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~nți, ~e / E: ger Komponente, it componente] 1 a Care face parte dintr-un întreg Si: alcătuitor. 2 a (Chm; îs) Corpuri ~e Corpuri a căror combinație dă un compus. 3 a (Mec; îs) Puteri ~e Puteri a căror direcție și intensitate se combină spre a produce o forță unică, numită rezultantă. 4 sf Element component (1). 5-6 sn (Chm) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 7 sf (Fiz) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 8 snp (Elt; îs) ~e active Denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. 9 snp (Elt; îs) ~e pasive Denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc.

COMPONENT, -Ă, componenți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germ. Komponente, it. componente.

COMPONENT, -Ă I. adj. (și s.) care intră ca parte într-un întreg; constituent, constitutiv. II. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector. III. s. n. fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. (< germ. Komponente, it. componente)

COMPONENT² ~ți m. 1) Element din structura unui corp. 2) Substanță care face parte dintr-un compus chimic. 3) Element integrat dintr-un sistem tehnic. /<germ. Komponente, it. componente

component a. care intră în compozițiune. ║ n. 1. Chim. corp ce servă la compunerea altuia; 2. în mecanică, fiecare din forțele a căror totalitate poate fi înlocuită cu o forță unică numită rezultanta.

*componént, -ă adj. (lat. compónens, -éntis. V. com-pun). Chim. Care intră în compozițiunea unuĭ lucru. S. m. și n., pl. e. Componențiĭ apeĭ îs idrogenu și oxigenu. S. f. Fiz. Fie-care din forțele care, toate la un loc, pot fi înlocuite de o forță unică numită rezultantă.

component² (chim.) s. n., pl. componente

component³ (constituent chimic) s. n., pl. componente

component (chim.) s. n., pl. componente