5 definiții pentru comornic (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
comornic1 sm [At: CORESI, ap. DHLR II, 506 / Pl: ~ici / E: srb, pn komornik] (Înv) 1 Judecător la curtea polonă. 2 Cămaraș. 3 (Trs) Casier comunal. 4 Loc unde se păstrează obiectele prețioase. 5 Tezaur. 6 Celar la stână.
comórnic m. (pol. komornik). Ur. Portărel (la Polonĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comornic (înv.) s. m., pl. comornici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comornic (înv.) s. m., pl. comornici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comornic (persoană) s. m., pl. comornici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: comornic (persoană)
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
comornic, comornicisubstantiv masculin
- 1. Portărel (la Polonĭ). Scriban
etimologie:
- komornik Scriban