15 definiții pentru cocleală
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COCLEALĂ, cocleli, s. f. 1. Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafața obiectelor de aramă. 2. Gust specific neplăcut al mâncărurilor ținute în vase de aramă nespoite. ♦ Senzație neplăcută în gură, ca de aramă coclită. – Cocli + suf. -eală.
COCLEALĂ, cocleli, s. f. 1. Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafața obiectelor de aramă. 2. Gust specific neplăcut al mâncărurilor ținute în vase de aramă nespoite. ♦ Senzație neplăcută în gură, ca de aramă coclită. – Cocli + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
cocleală sf [At: ȘEZ. XXIII, 43 / V: cotl~, cotlia~ / Pl: ~eli / E: cocli + -eală] 1 Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafața obiectelor de aramă Si: colitură (1). 2 Gust specific neplăcut al mâncărurilor ținute în vase de aramă Si: colitură (2). 3 Senzație neplăcută în gură, ca de aramă coclită Si: colitură (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCLEALĂ, cocleli, s. f. 1. Substanță (carbonat bazic de cupru) verde, otrăvitoare, care se formează pe suprafața obiectelor de cupru și alamă sub influența umezelii și a acidului carbonic din atmosferă. În minunatul muzeu de antichități etrusce... era și o lulea de bronz care se recomanda mai mult prin frumoasa ei patină (cocleală) verde, decît prin forma sa. ODOBESCU, S. II 301. 2. Gust specific de bucate ținute în vase de aramă nespoite. Cimpoieșu ieși afară cu gura plină de-o cocleală amară. CAMILAR, N. II 324. Cînd oticni într-o tuse scorborosită, un clăbuc... de sare și cocleală îi umplu gura. DELAVRANCEA, S. 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCLEALĂ ~eli f. 1) Strat verde și toxic, care se formează pe suprafața obiectelor de cupru, de alamă etc. sub influența umezelii. 2) Oxidare a vaselor de cupru sau din alte metale, în care se prepară sau se păstrează alimente. 3) Gust specific neplăcut al alimentelor preparate sau păstrate în vase coclite. /a cocli + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cocleală f. rugină verde de aramă: cocleala e otravă violentă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cocleálă, coclésc, V. cotleală, cotlesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cotleală sf vz cocleală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotlială sf vz cocleală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotleálă f., pl. elî. Est. Rugina verde a arămiĭ. – În vest cocl-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cocleală (desp. co-clea-) s. f., g.-d. art. coclelii; pl. cocleli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cocleală (co-clea-) s. f., g.-d. art. coclelii; pl. cocleli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cocleală s. f. (sil. -clea-), g.-d. art. coclelii; pl. cocleli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COCLEALĂ s. patină, (pop. și fam.) verzitură. (~ pe suprafața unui obiect de cupru.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COCLEALĂ s. patină, (pop. și fam.) verzitură. (~ pe suprafața unui obiect.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cocleală, cocleli, s.f. – 1. Rugina verde de pe obiectele de aramă. 2. Dospeală. – Din cocli + suf. -eală (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: co-clea-lă
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cocleală, coclelisubstantiv feminin
- 1. Strat de carbonat de cupru, de culoare verde, toxic, care se formează pe suprafața obiectelor de aramă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În minunatul muzeu de antichități etrusce... era și o lulea de bronz care se recomanda mai mult prin frumoasa ei patină (cocleală) verde, decît prin forma sa. ODOBESCU, S. II 301. DLRLC
-
- 2. Gust specific neplăcut al mâncărurilor ținute în vase de aramă nespoite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cimpoieșu ieși afară cu gura plină de-o cocleală amară. CAMILAR, N. II 324. DLRLC
- 2.1. Senzație neplăcută în gură, ca de aramă coclită. DEX '09 DEX '98
- Cînd oticni într-o tuse scorborosită, un clăbuc... de sare și cocleală îi umplu gura. DELAVRANCEA, S. 153. DLRLC
-
-
etimologie:
- Cocli + sufix -eală. DEX '98 DEX '09