O definiție pentru cobărluit
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cobărlui, pers. 3 sg. cobărluie, vb. IV (reg.) a prăda, a fura.
Intrare: cobărluit
cobărluit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)