O definiție pentru cobâlțâire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cobâlțâire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: cobâlțâi] (Reg) 1 Agitare a unui lichid într-un vas (închis) Si: (reg) cobâlțâit (1). 2 Clătinare (cu putere) Si: (reg) cobâlțâit (2).
Intrare: cobâlțâire
cobâlțâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |