CLEȘTAR², cleștare, s. n. Unealtă folosită la tragerea cercurilor pe vasele de lemn făcute din doage. – Clește + suf. -ar.

cleștar² sn [At: DAMÉ, T. 88 / Pl: ~e / E: clește + -ar] 1 (Înv) Clește special cu care se trag cercurile pe vasele din doage de lemn. 2 (Reg) Prăjini puse cruciș pe acoperiș pentru a-i mări rezistența. 3 (Reg) Unealtă de pescuit asemănătoare cu sacul, dar mai lungă și cu gura mai mare.

CLEȘTAR², cleștare, s. n. Unealtă de dogărie cu care se trag forțat cercurile la vasele de lemn făcute din doage. – Clește + suf. -ar.

CLEȘTAR² ~i m. 1) Specie de organisme mici, având aparatul bucal adaptat pentru înțepat și supt. 2) Mic animal din clasa arahnidelor, care se hrănește cu făina cerealelor depozitate în magazii. /clește + suf. ~ar

CLEȘTAR³ ~e n. Unealtă de dogărie cu care se trag cercurile vaselor; clește. /clește + suf. ~ar

cleștar n. cleștele dogarului.

cleștar² (unealtă) s. n., pl. cleștare

cleștar² (unealtă) s. n., pl. cleștare

cleștar (unealtă) s. n., pl. cleștare

CLEȘTAR s. I. (TEHN.) clește. (Cu ~ul dogarul trage cercurile la butoaie.) II. (ZOOL.; Tyrogliphus farinae) păianjenul făinii.

CLEȘTAR s. (TEHN.) clește. (Cu ~ dogarul trage cercurile la butoaie.)