O definiție pentru clarinet (persoană)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+clarinet1 (clarinetist din orchestră) s. m., pl. clarineți
Intrare: clarinet (persoană)
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)