9 definiții pentru ciuruire (curgere)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIURUIRE2, ciuruiri, s. f. Acțiunea de a ciurui2 și rezultatul ei. – V. ciurui2.
ciuruire2 sf [At: GORJAN, H. II, 60 / V: ~răi~2, ciorăire2, cioroire2 / Pl: ~iri / E: ciurui2] Susur.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciuruire1 sf [At: DA ms / V: ~răi~1, ciorăire, cioroire1 / Pl: ~iri / E: ciurui1] 1 Cernere cu ciurul Si: ciuruit1 (1). 2 (Nob) Examinare cu atenție Si: ciuruit1 (2). 3 Găurire în mai multe locuri Si: ciuruit1 (3). 4 (Fig) Omorâre prin producerea a numeroase răni (mai ales provocate de gloanțe) Si: ciuruit1 (4). 5 (Ban) Cârpire a ciorapilor Si: ciuruit1 (5). 6 Curgere (ca prin ciur) Si: ciuruit1 (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIURUIRE2, ciuruiri, s. f. Acțiunea de a ciurui2 și rezultatul ei. – V. ciurui2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CIURUIRE, ciuntiri, s. f. Acțiunea de a ciurui2 și (mai ales) zgomotul produs. Malurile pîrăului prin preajma căruia ne strecuram erau pline de verdeață bogată; ici-colo sălcii cu frunzele pălite atîrnau nemișcate deasupra ciuruirilor de unde. SADOVEANU, O. VI 9. Din toate părțile îți lua auzul ciuntirea apelor de prin izvoară limpezi ca cristalul. GORJAN, H. II 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciorăire2 sf vz ciuruire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciuruire (găurire, curgere) s. f., g.-d. art. ciuruirii; pl. ciuruiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciuruire (găurire, curgere) s. f., g.-d. art. ciuruirii; pl. ciuruiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciuruire (găurire, scurgere) s. f., g.-d. art. ciuruirii; pl. ciuruiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciuruire, ciuruirisubstantiv feminin
-
- Malurile pîrăului prin preajma căruia ne strecuram erau pline de verdeață bogată; ici-colo sălcii cu frunzele pălite atîrnau nemișcate deasupra ciuruirilor de unde. SADOVEANU, O. VI 9. DLRLC
- 1.1. Zgomotul produs. DLRLC
- Din toate părțile îți lua auzul ciuruirea apelor de prin izvoară limpezi ca cristalul. GORJAN, H. II 60. DLRLC
-
-
etimologie:
- ciurui DEX '09 DEX '98