CINEFIL, -Ă, cinefili, -e, s. m. și f. Persoană amatoare de filme care frecventează mult spectacolele cinematografice. ◊ (Adjectival) Public cinefil. – Din fr. cinéphile.

cinefil, ~ă smf, a [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 736 / Pl: ~i, ~e / E: cinéphile] 1-2 (Persoană) amatoare de filme. 3-4 (Persoană) care frecventează des spectacolele cinematografice.

CINEFIL, -Ă, cinefili, -e, s. m. și f. Persoană amatoare de filme, care frecventează mult spectacolele cinematografice. ◊ (Adjectival) Public cinefil. – Din fr. cinéphile.

CINEFIL, -Ă, cinefili, -e, s. m. și f. Persoană amatoare de filme, care frecventează mult spectacolele cinematografice. ◊ (Adjectival) Public cinefil.

CINEFIL ~ă (~i,~e) și substantival (despre persoane) Care iubește filmele cinematografice (și tot ce e legat de ele). /<fr. cinéphile

cinefil adj. m., s. m., pl. cinefili; adj. f., s. f. cinefilă, pl. cinefile

!cinefil adj. m., s. m., pl. cinefili; adj. f., s. f. cinefilă, pl. cinefile

CINE- „mișcare, animare, film; filmic”. ◊ gr. kineo, ein „a mișca” > fr. ciné- și kiné-, engl. kine-, germ. id. > rom. cine-. □ ~densigrafie (v. densi-, v. -grafie), s. f., metodă de investigație a inimii și a vaselor pulmonare; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., (persoană) iubitoare de filme; ~filie (v. -filie₁), s. f., pasiune pentru filme; ~fluorografie (v. fluoro-, v. -grafie), s. f., radiocinematografie*; ~fob (v. -fob), s. m. și f., persoană care urăște filmele; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tehnică radiografică, permițînd efectuarea de imagini în mișcare; ~scop (v. -scop), s. n., tub catodic utilizat pentru redarea imaginilor de televiziune; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă medicală de determinare a refracției oculare.