3 definiții pentru cinchire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CINCHI, cinchesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. – Et. nec.
A SE CINCHI mă ~esc intranz. reg. A sta în genunchi sau pe vine. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cinchi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinchesc, imperf. 3 sg. cinchea; conj. prez. 3 sg. și pl. cinchească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cinchire
cinchire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cinchi, cinchescverb
- 1. A se așeza la pământ sprijinindu-se pe unul sau pe amândoi genunchii, a sta pe vine, a se ghemui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ghemui
- Mi-am aruncat undițile cu rîmă în balta adîncă și m-am cinchit atent lîngă ele. SADOVEANU, N. F. 63. DLRLC
- Se cinchise cu coatele pe genunchi și cu obrazul cuprins în palme. SADOVEANU, N. F. 119. DLRLC
- Mă Cîrță, urmă el, strigînd cătră un flăcăuan lung, care de-abia se cinchise și el pe lîngă foc. HOGAȘ, M. N. 194. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09