O definiție pentru chiompăire
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chiompăi/chiombăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chiompăie/chiombăie, imperf. 3 sg. chiompăia/chiombăia
Intrare: chiompăire
chiompăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||