CHIMIZARE s. f. Faptul de a chimiza. – După rus. himizațiia. Cf. chimiza.

chimizare sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, 161, 7/2 / Pl: ~zări / E: chimiza] (Teh) 1 Introducerea, pe scară mare, în procesele de producție, a procedeelor chimice. 2 Prelucrare prin procedee chimice.

CHIMIZARE, chimizări, s. f. Faptul de a chimiza. – După rus. himizațiia. Cf. chimiza.

CHIMIZARE, chimizări, s. f. Introducere pe scară largă a procedeelor chimice în procesele de producție.

CHIMIZARE s.f. Acțiunea de a chimiza. ♦ Folosirea multilaterală a proceselor chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură. [< chimiza].

chimizare s. f., g.-d. art. chimizării

chimizare s. f., g.-d. art. chimizării

chimizare s. f., g.-d. art. chimizării

CHIMIZÁRE (< chimie) s. f. Ansamblul reacțiilor și proceselor fizico-chimice prin care materii prime – utilizate convențional pentru alte scopuri, uzual drept combustibili – sînt convertite în produse chimice. Se supun c. țițeiul, gazele naturale, cărbunii, stuful, lemnul, paiele, sarea. Prin c. se obțin cauciuc sintetic, fibre sintetice și artificiale, materiale plastice etc. ♦ C. agriculturii = folosirea intensivă a îngrășămintelor chimice, insectofungicidelor, biostimulatorilor etc. în scopul creșterii eficienței agricole.