CHILI- Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. [< fr. chyli-, cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă].

CHILI¹- elem. chil²(o)-. ()

CHIL²(O)-/CHILI-, -CHILIE elem. „chil, umoare”. (< fr. chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf. lat. chylus, gr. khylos)

CHILO- elem. chili².

CHILI-₁ „chil, suculent, lăptos”. ◊ L. tz. chylus „suc, zeamă” > fr. chyli-, engl. id., it. chili- > rom. chili-. □ ~caul (v. -caul), adj., (despre plante) care are o tulpină suculentă; ~fer (v. -fer), adj., prin care circulă chilul; ~form (v. -form), adj., care are aspectul lăptos sau colorația chilului.

CHIL-, v. CHILO-₁. □ ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatare a vaselor chilifere; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a chilului în urină.

CHILO-₁ „suc, chil, produs chiliar”. ◊ gr. khylos „suc, umoare” > fr. chylo-, germ. id., engl. id. > rom. chilo-. □ ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină lactescentă; ~cel (v. -cel₂), s. n., acumulare de lichid chilos în tunica vaginală; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze suculente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante suculente; ~microgramă (v. micro-, v. -gramă), s. f., curbă de variație a numărului chilomicronilor^[1] serici; ~poieză (v. -poieză), s. f., proces de formare a chilului; ~ree (v. -ree), s. f., secreție excesivă de chil.