CENT, cenți, s. m. 1. Monedă divizionară în Statele Unite ale Americii și în Canada, egală cu o sutime de dolar. ♦ Monedă în Țările de Jos, valorând o sutime de florin. 2. (Muz.) Subdiviziune pentru măsurarea intervalelor muzicale, egală cu o sutime dintr-un semiton. – Din engl., fr. cent.^[1]

cent¹ sm [At: CLIMESCU, A. 290 / Pl: ~nți / E: eg cent] 1 (În S. U. A.) Monedă având valoarea de o sutime dintr-un dolar. 2 (În Olanda) Monedă având valoarea de o sutime dintr-un florin.

CENT, cenți, s. m. 1. Monedă divizionară în Statele Unite ale Americii și în Canada, egală cu o sutime de dolar. ♦ Monedă în Țările de Jos, valorând o sutime de florin. 2. (Muz.) Subdiviziune pentru măsurarea intervalelor muzicale, egală cu o sutime dintr-un semiton. – Din engl., fr. cent.

CENT s.m. Monedă divizionară în Statele Unite și Canada, egală cu o sutime de dolar. ♦ Monedă în Țările de Jos, valorînd o sutime de florin. [< engl. cent].

CENT¹ s. m. monedă divizionară în diverse țări (S.U.A., Canada, Australia, Olanda etc.), o sutime din unitatea monetară. (< engl., fr. cent)

CENT² s. n. (muz.) subdiviziune pentru măsurarea intervalelor, o sutime dintr-un semiton. (< germ. Cent, lat. centum)

CENT ~ți m. (în S.U.A., Canada, Olanda, etc.) Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un dolar, dintr-un florin, dintr-o coroană etc. /<engl., fr. cent

țent^1[1] sn vz cent¹ corectat(ă)

cent s. m., pl. cenți; (centul SUA) abr. c./ct.

cent s. m., pl. cenți; (moneda divizionară americană) abr. c. / ct.

cent s. m., pl. cenți

cent (cenți), s. m. – Centimă. Lat. cens, engl. cent; se spune numai despre anumite subdiviziuni monetare străine. – Der. centă, s. f. (Arg., bilet de o sută de lei); centenar, adj., din lat. centenarius (sec. XIX); centimă, s. f. (valoare bănească ce reprezintă a suta parte dintr-o unitate). – Compară centiar, s. n.; centigrad, s. n.; centigram, s. n.; centilitru, s. m.; centimetru, s. m., etc.

cent (< lat. centum „o sută”), unitate de măsură a intervalelor* muzicale, egală cu 1/100 dintr-un semiton* temperat*. Octava* cuprinde deci 1.200 de c., cvinta perfectă temperată 700 de c. etc. Cel mai mic interval perceput de ureche ca atare, măsoară 5 c. și corespunde unui raport de frecvențe* de 1.003/1.000. Coma* solfegistică (sistemul Mercator) măsoară 22,6 c. ♦ Împărțirea octavei în 1.200 c. a fost propusă de fizicianul Alex. J. Ellis (1814-1890), exprimând în logaritmi* cu baza radical de ordinul 12 din 2, valoarea 2^1/12 (considerată în raport de frecvențe) a intervalului de octavă. Se obține log = 12 unități mari (semitonuri temperate) sau 1.200 de c. (c. fiind un submultiplu al semitonului temperat). sin. centisunet.