opțiuni
  • info

11 definiții pentru ceapcân

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEAPCÂN, ceapcâni, s. m. (Reg.; adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Din tc. çapkın.

CEAPCÂN, ceapcâni, s. m. (Reg.; adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Din tc. çapkın.

ceapcân [At: LET. III, 256/29 / V: cia~ / Pl: ~i / E: tc çapkyn] (Îvr) 1 sm Cal buiestraș. 2-3 sm, am (Om) rău la inimă. 4-5 sm, am (Om) șiret, rafinat.

CEAPCÂN ~ă (~i, ~e) și substantival pop. rar Care vădește viclenie; viclean. Cal ~. /<turc. çapkin

ceapcân a. și m. șiret, rafinat: un venetic și un ceapcân de popă CR. [Vechiu rom. ceapcân, cal ce umblă în sărite = turc. ČAPKYN, care aleargă bine: sensul metaforic se rapoartă la apucăturile șirete ale geambașilor].

CEAPCĂN2, ceapcîni, s. m. (Regional, rar) Om rău la inimă; șiret, rafinat. Măi! al dracului venetic și ceapcîn de popă. CREANGĂ, A. 42. ◊ (Adjectival) Fulga bătrîn, Fur bătrîn Și om ceapcîn. TEODORESCU, P. P. 513.

CEAPCÎN, ceapcîni, s. m. (Reg., adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Tc. çapkın..

ceapcîn, -ă s. și adj. (turc. čapkyn, alergător, zburdalnic, vagabond, ștrengar, tîlhar). Sec. 18. Cal ĭute; doĭ ceapcînĭ. Azĭ adj. Fam. Răŭ, hain: om ceapcîn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ceapcân (rar) s. m., pl. ceapcâni

ceapcân (rar) s. m., pl. ceapcâni

ceapcân s. m., pl. ceapcâni

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceapcîn (-nă), adj. – 1. (Înv.) (Cal) care aleargă, de curse. – 2. Rău, ticălos. – Mr. ciapcîn. Tc. çapkin (Cihac, II, 559; Șeineanu, II, 123; Lokotsch 394; Ronzevalle 72); cf. bg. čapkănin. – Der. ceapcînlîc, s. f. (șiretenie, răutate), din tc. çapkinlik.

Intrare: ceapcân
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceapcân
  • ceapcânul
  • ceapcânu‑
plural
  • ceapcâni
  • ceapcânii
genitiv-dativ singular
  • ceapcân
  • ceapcânului
plural
  • ceapcâni
  • ceapcânilor
vocativ singular
  • ceapcânule
  • ceapcâne
plural
  • ceapcânilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceapcân, ceapcânisubstantiv masculin

  • 1. regional adesea (și) adjectival Om rău, șiret, rafinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rafinat rău șiret
    • format_quote Măi! al dracului venetic și ceapcîn de popă. CREANGĂ, A. 42. DLRLC
    • format_quote Fulga bătrîn, Fur bătrîn Și om ceapcîn. TEODORESCU, P. P. 513. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.