CANT, canturi, s. n. 1. Fața îngustă a unui obiect plat de formă paralelipipedică; muchie, latură a unor obiecte. 2. Parte a coperții de carton care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate. 3. Margine, muchie a suprafeței de alunecare a schiurilor. – Din germ. Kante.

cant², ~ă a [At: I. CR. IV, 188 / Pl: ~nți, ~e / E: nct] (Reg) Nerod.

cant¹ sn [At: G. IONESCU, C. T. 257 / Pl: ~uri / E: ger Kante] 1 Muchie, latură a unor obiecte. 2 Parte a copertei de carton care depășește marginile filelor legate ale unei cărți, ale unui caiet sau registru. 3 Margine, muchie a suprafeței de alunecare a schiului.

CANT, canturi, s. n. 1. Muchie, latură a unor obiecte. 2. Parte a copertei de carton care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui caiet sau ale unui registru. 3. Margine, muchie a suprafeței de alunecare a schiurilor. – Din germ. Kante.

CANT, canturi, s. n. Margine a unui obiect, muchie; latură îngustă a unor obiecte. Așază cărămida pe cant. ♦ Partea copertei de carton care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui caiet sau registru.

CANT, canturi, s. n. Muchie; latură îngustă a unor obiecte. ♦ Partea copertei de carton care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui caiet sau ale unui registru. – Germ. Kante.

CANT s.n. Margine, muchie, dungă. ♦ (Poligr.) Parte a copertei care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui registru etc. [Pl. -turi. / < germ. Kante].

CANT s. n. 1. margine, muchie. 2. parte a copertei care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui registru. (< germ. Kante)

CANT ~uri n. 1) Margine îngustă a unui obiect, a unei suprafețe; muchie. ~ul cărții. ~ul schiurilor. 2) Margine a reverului unei haine întărită cu un șiret. /<germ. Kante

cant n., pl. urĭ (rut. kant, germ. kante, d. it. canto, lature). Muche, laturea cea maĭ îngustă a uneĭ grinzĭ cioplite, a unuĭ dulap ș. a.: a așeza o grindă pe cant.

cant s. n., pl. canturi

cant s. n., pl. canturi

cant s. n., pl. canturi

CANT s. (TEHN.) muchie. (~ al unei piese.)

CANT s. (TEHN.) muchie. (~ al unei piese.)

cant (canturi), s. n. – 1. Margine, muchie. – 2. La legătura de carte, partea opusă cotorului. Germ. Kante (DAR).

cant, -ă, adj. (înv., pop.) ușor la minte, nerod, prost, zăpăcit.

cant, canturi, s.n. Muchie. – Din germ. Kante „muchie, bordură, margine” (DLRM, DA, MDA).

cant, canturi, s.n. – Muchie. – Din germ. Kante „muchie, bordură, margine” (Țurcanu, 2005; DEX, DLRM, DA, MDA) < it. canto „lature” (Scriban).

cant, -uri, s.n. – Muchie. – Din germ. Kante (Țurcanu 2005).

pe cant expr. (d. o afacere) nesigur, riscant