8 definiții pentru caimacam-aga
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAIMACAM, caimacami, s. m. 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al unor demnitari. ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. 2. Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 3. Locțiitor al banului Craiovei, începând din 1761. [Var.: caimacan s. m.] – Din tc. kaymakam.
caimacam [At: M: COSTIN, ap. LET. 254 / V: căimă~, ~an, căimacan, căimăcan / Pl: ~i / E: tc kaymakam] (Înv) 1-2 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al unui demnitar turc. 3-4 sm (Îc) -aga (Persoană cu) rangul de locțiitor al marelui vizir (pe un teritoriu străin) Si: guvernator, vicerege. 5-6 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei sau Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 7-8 sm (Persoană cu) rangul de locțiitor al marelui ban al Craiovei, începând din 1761. 9 a (îf -an) Bogat. 10 sm (Îaf) Bătrân din sfatul satului. 11 a (Pex; îaf) Bun de gură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAIMACAM, caimacami, s. m. (învechit) Locțiitor al domnitorului în lipsa acestuia sau în caz de vacanță a tronului (pînă la instalarea noului domn). Fiindcă la 1 mai 1856 expirau puterile domnilor Știrbei și Crigore Ghica, numiți la 1849 pe termen de șapte ani, ei erau să fie înlocuiți prin caimacami numiți de Poartă, pînă la alegerea domnilor de către camerele elective. GHICA, S. 425. ♦ Locțiitor al marelui-ban al Craiovei. Iar la masă cine-mi șade?... Banii Severinului, Caimacamii Oltului Și boierii Tirgului. TEODORESCU, P. P. 478. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari turci. ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir (pe teritoriu străin). La Țarigrad se-ntorcea, Tot lui tatsu că-i spunea, Iară tat’su poruncea, Poruncea lui beșleaga Și lui caimacam-aga De colo din Orava. TEODORESCU, P. P. 636. – Pronunțat: cai-ma-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAIMACAM s.m. 1. (Mold.) Locțiitor de demnitar turc. Ieșise poruncă de la caimacamul. M. COSTIN. 2. (Mold., ȚR) Locțiitor de domn. A: Și au pus vezirul caimacami în scaun. PSEUDO-COSTIN, 1v. Pre acești doi i-au făcut acel agă . . . caimacami de au păzit scaunul. NCL II, 288: cf. PSEUDO-COSTIN, 30v: NCL II, 289, 290, 293; NECULCE; PSEUDO-MUSTE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Caimacam în locul lui, purtătoriu de grijă tuturor lucrurilor țării. R. POPESCU. Variante: caimacan (R. POPESCU). Vezi și căimăcămi, căimăcămie. Etimologie: tc. kaymakam.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caimacam-aga (desp. cai-) s. f., art. caimacam-agaua, g.-d. art. caimacam-agalei; pl. caimacam-agale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
caimacam-aga (cai-) s. m.,[1] art. caimacam-agaua, g.-d. art. caimacam-agalei; pl. caimacam-agale; art. caimacam-agalele
- Dicționarul indică s. m., dar formele flexionare sugerează un s. f. (similar cu aga s. f.). Vezi și indicația din DMLR. — gall
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
caimacam-aga s. m. invar. (sil. cai-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caimacam-aga s. f., pl. caimacam-agale
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de tavi
- acțiuni
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
caimacam-aga, caimacam-agalesubstantiv feminin
- 1. (În Imperiul Otoman) Locțiitor al marelui vizir. DEX '09 DLRLC
- La Țarigrad se-ntorcea, Tot lui tat’su că-i spunea, Iară tat’su poruncea, Poruncea lui beșleaga Și lui caimacam-aga De colo din Orava. TEODORESCU, P. P. 636. DLRLC
-