2 definiții pentru cadrila
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
A CADRILA ~ez tranz. (sfori, covoare) A țese făcând uzoare în formă de pătrate sau de romburi colorate. /<fr. quadriller
*cadriléz v. tr. (fr. quadriller). Împart pin colorĭ în pătrățele, maĭ ales vorbind de stofe: stofă cadrilată. V. pepită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: cadrila
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)