16 definiții pentru bălțătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLȚĂTURĂ, bălțături, s. f. (Pop.) Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. ♦ Obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat. – Bălțat + suf. -ură.

bălțătu sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~ri / E: bălțat + -ură] 1 Pată de altă culoare la animalele bălțate (2). 2 (Rar) Amestecătură fără pricepere și fără artă de diverse culori care nu se armonizează. 3-4 Obiect colorat (țipător sau) cu culori multe și neasortate. 5 (Prt) Pată (pe haină) care bate la ochi. 6 (Îvr) Un fel de pete albe pe piele. 7 (Bot; reg) Unguraș (Marrubium vulgare).

bălțătúră s.f. (pop.) 1 Pată de culoare deschisă la animale. 2 Obiect colorat țipător sau în culori multe și neasortate. • pl. -i. /bălțat + -ură.

BĂLȚĂTU (pl. -turi) sf. 1 Pată albă sau de coloare deschisă la vitele bălțate 2 Pestrițătură, amestecătură nepotrivită de diferite colori (COST.); bălțături se chiamă și atunci cînd păreții casei se coșcovesc, iar petele se dau cu lut și apoi cu var (PAMF.) 3 🩺 pop. Pată albă ce se face pe piele, fără durere, dar greu de vindecat 4 🌿 VORONIC.

BĂLȚĂTURĂ, bălțături, s. f. Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. ♦ Obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat. – Bălțat + suf. -ură.

BĂLȚĂTURĂ, bălțături, s. f. Obiect colorat fără gust, cu culori multe și neasortate, încărcat. ♦ Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. – Din bălțat + suf. -ură.

BĂLȚĂTURĂ ~i f. 1) Pată sau dungă de altă culoare (de obicei mai deschisă) pe care o au unele animale pe corp. 2) Obiect bălțat. /bălțat + suf. ~ură

bălțătură f. 1. lucru bălțat: bălțătura cea de vacă; 2. fig. amestecătură confuză (de colori pe o materie).

bălțătúră f. pl. ĭ. Lucru bălțat: hainele luĭ îs o bălțătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bălțătu (pop.) s. f., g.-d. art. bălțăturii; pl. bălțături

bălțătu (pop.) s. f., g.-d. art. bălțăturii; pl. bălțături

bălțătu s. f., g.-d. art. bălțăturii; pl. bălțături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂLȚĂTU s. împestrițătură, pestrițătură, tărcătură.

BĂLȚĂTU s. împestrițătură, pestrițătură, tărcătură.

Intrare: bălțătură
bălțătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălțătu
  • bălțătura
plural
  • bălțături
  • bălțăturile
genitiv-dativ singular
  • bălțături
  • bălțăturii
plural
  • bălțături
  • bălțăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălțătu, bălțăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Bălțat + sufix -ură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.