7 definiții pentru boc (zgomot)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOC interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. 2. S. n. Zgomot produs astfel. – Onomatopee.

boc7 sn, i [At: DELAVRANCEA, S. 249 / V: boca / E: fo] 1-2 (Cuvânt care imită) zgomotul produs de lovituri repetate ale unui obiect greu.

boc interj. (de obicei repet.) Cuvînt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. ◊ (în jocurile de copii; precedat de „cioc”) Cioc, boc, Treci la loc (POP.). • /onomat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: boc (zgomot)
boc2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boc
  • bocul
  • bocu‑
plural
  • bocuri
  • bocurile
genitiv-dativ singular
  • boc
  • bocului
plural
  • bocuri
  • bocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boc, bocurisubstantiv neutru

  • 1. Zgomot produs astfel. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.