bleno- [At: DN³ / E: fr blenno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) mucoasă”.

bleno- v. blen-.

BLENO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) mucoasă”. [< fr. blenno-, cf. gr. blenna – mucozitate].

BLEN(O)- elem. „mucoasă”, „mucus, mucozitate”. (< fr. blenn/o/-, cf. gr. blenna)

blen- elem. de compunere „mucoasă”, „mucus, mucozitate”. • și bleno-. /<fr. blenn(o)~; cf. gr. βλέννα „mucus”.

BLENO- „mucus, mucozitate”. ◊ gr. blenna „mucozitate” > fr. blenno-, germ. id., engl. id. > rom. bleno-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce mucus; ~id (v. -id), adj., asemănător cu mucusul; ~ragie (v. -ragie), s. f., boală venerică contagioasă, manifestată prin scurgeri purulente, mîncărime etc.; sin. gonoree, blenoree; ~ree (v. -ree), s. f., blenoragie*.

BLEN-, v. BLENO-. □ ~enterie (v. -enterie), s. f., stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă a materiilor fecale de consistență lichidă sau moale; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., 1. Inflamație catarală a conjunctivei. 2. Secreție conjunctivală exagerată; ~otoree (v. oto-, v. -ree), s. f., scurgere a urechii în catarul auricular; ~urie (v. -urie), s. f., prezența de mucozități în urină.