BILĂ³, bile, s. f. Trunchi (subțire), mai ales de brad, folosit în construcții, la schele. – Din bg. bilo.

bilă³ s.f. (reg.) Trunchi (subțire), mai ales de brad, întrebuințat în construcții, la schele. • pl. -e. /<bg. било.

bilă² s.f. 1 Obiect sferic de lemn, sticlă, metal etc. cu variate utilizări (cu care se joacă popice, biliard, care se folosește la rulmenți, la votare etc.). ◊ (jur.) Vot cu bile = formă de vot secret prin care votantul își exprimă opțiunea cu ajutorul a două bile, introducînd bila albă în urna albă și bila neagră în urna neagră pentru vot pozitiv sau invers pentru vot negativ. 2 (înv.; cu compliniri ca „albă”, „roșie”, „neagră”) Notă care se dădea în trecut la unele facultăți Bilă albă = a) (în opoz. cu „bilă neagră”) bilă de culoare albă, care se pune în urnă la vot (în parlament), însemnînd vot pentru; vot pentru un candidat; b) calificativ între „foarte bine” și „bine”. △ Fig. Are o bilă albă la capitolul „sinceritate”. Bilă roșie = calificativ între „bine” și „suficient”. Bilă neagră = calificativ de „insuficient”. △ Fig. Merită o bilă neagră pentru incompetență. 3 (fam.) Cap, inteligență. Bravo, ai fost deștept! Ai o bilă grozavă. ◊ Expr. A atinge la bilă = a lovi în cap. A fi atins la bilă = a fi țicnit. • pl. -e. /<fr. bille.

bilă¹ s.f. (biol.) Produs de secreție al ficatului, cu viscozitate mare și culoare variind de la galben-auriu la brun-verzui, cu gust amar și care, excretat în intestinul subțire, are rol fiziologic în digestie; fiere. • pl. -e. /<fr. bile, lat. bīlis, -is.

BILĂ¹ (pl. -le) sf. Trunchiu de lemn din toată lungimea unui copac, mai adesea de brad, din care se fac scînduri: în apa făcută tău s’au strîns bilele aduse din munți (LUNG.) [blg. bilo + fr. bille].

BILĂ³, bile, s. f. Trunchi (subțire), mai ales de brad, întrebuințat în construcții, la schele. – Din bg. bilo.

BILĂ³, bile, s. f. Trunchi subțire (întreg sau scurtat) de arbore, în special de brad, întrebuințat în construcții în formă brută sau prelucrată. Pădurarii taie brazii... și fac din ei bușteni și bile. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. – Variantă: (regional) ghilă (DUNĂREANU, CH. 48) s. f.

BILĂ³, bile, s. f. Trunchi subțire de arbore, mai ales de brad, întrebuințat în construcții. – Bg. bilo.

BILĂ² s. f. 1. sferă de lemn, sticlă, metal etc. pentru popice, biliard, rulmenți etc. 2. (albă, roșie, neagră etc.) notă care se dădea în trecut la unele facultăți. 3. (fam.) cap. 4. stâlp de lemn, rotund, în construcții. (< fr. bille)

bilă (ghilă) f. trunchiu de copaciu cioplit pentru scânduri: din brazi se fac bușteni și bile. [Slav. BILO, bârnă].

1) bílă f., pl. e (vsl. bilo, bîrnă, rut. biló, trunchi, cotor, rus. bilo, maĭ [ciocan]. E rudă cu fr. bille, trunchĭ de lucrat, și bretonu bill). Mold. Grindă de brad colosală necĭoplită. – Pop. ghilă. V. taftaluc.

GHILĂ s. f. v. bilă^3[1]. corectat(ă)

ghilă f. Mold. V. bilă.

bilă s. f., g.-d. art. bilei; pl. bile

bilă s. f., g.-d. art. bilei; pl. bile

bilă (fiere, sferă, trunchi) s. f., g.-d. art. bilei; pl. bile

bilă (bile), s. f. – Sferă, pietricică. Fr. bille. Cuvîntul bilă, s. f. (bîrnă, traversă) ne este necunoscut ca termen popular. Cihac și DAR îl derivă din bg. bilo; este însă probabil să fie vorba de același cuvînt fr.