3 definiții pentru bic (pl. -uri)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
❍BIC sm. 1 Băn. 🐒 1 Taur ¶ 2 🐦 BIC-DE-RÎT = BOU-DE-BALTĂ [srb.].
bic s. n. Instrument de scris alcătuit dintr-un tub de pastă colorată cu o mică bilă în vârf; pix ◊ „Prefer să scriu cu bicul decât cu stiloul.” (din fr. bic; PR 1950; MP 5051)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bic s. n., pl. bicuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bic (pl. -uri)
bic (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)