bețivi [At: BIBLIA (1688), 141/2 / Pzi: ~vesc / E: bețiv] 1 vi (Înv) A petrece în beție. 2 vr (Fam; gmț) A bea un pic mai mult. 3 vr A chefui.

bețivi vb. IV. 1 intr. (înv.) A petrece în beție. 2 refl. (fam., glum.) A bea un pic mai mult. 3 refl. A chefui. • prez.ind. -esc. /bețiv + -i.

bețivăni vtr vz bețivi

bețivăni vb. IV. intr., refl. (fam., glum.) A petrece cu băutură; a se îmbăta. • prez.ind. -esc. /bețivan + -i.

bețivăni, bețivănesc, v.r. A fi băutor, a deveni alcoolic: „De la o vreme, nu știe nimeni de ce, pe banii câștigați, ori de necazuri, oamenii au început a se bețivăni” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 171). – Din bețivan „băutor” (Frățilă).

bețivăni, bețivănesc, vb. refl. – A fi băutor, a deveni alcoolic: „De la o vreme, nu știe nimeni de ce, pe banii câștigați, ori de necazuri, oamenii au început a se bețivăni” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 171). – Din bețivan „băutor” < bețiv (< lat. *bibitivus) + suf. -an (Frățilă).