beliște sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ti / E: nct] (Reg) 1 Drum impracticabil pentru vehicule. 2 Izbeliște.

béliște v. izbeliște.

*izbéliște f. (din *izvĭeliște, d. vsl. iz, lat. ex, din, și vĭeliște. V. vĭeliște). A fi, a ajunge, a rămînea de izbeliște, a fi expus tuturor vînturilor, tuturor loviturilor. În izbeliște, în loc expus loviturilor. – Și zb- și béliște.