4 definiții pentru bang (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BANG interj., s. n. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau alt sunet metalic; dang, balang. 2. S. n. Sunetul astfel produs. – Onomatopee.
bang2 s.n. (fiz.) Bang sonic = zgomot puternic produs în momentul în care un corp în mișcare depășește viteza sunetului. • /<engl. [sonic] bang.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bang2 s. n. (și în: ~ sonic)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bang2 s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: bang (s.n.)
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bangsubstantiv neutru
- 1. Sunetul produs de un clopot sau alt obiect metalic. DEX '09
etimologie:
- DEX '98 DEX '09