4 definiții pentru bang (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANG interj., s. n. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau alt sunet metalic; dang, balang. 2. S. n. Sunetul astfel produs. – Onomatopee.

bang2 s.n. (fiz.) Bang sonic = zgomot puternic produs în momentul în care un corp în mișcare depășește viteza sunetului. • /<engl. [sonic] bang.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bang2 s. n. (și în: ~ sonic)

Intrare: bang (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bang
  • bangul
  • bangu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bang
  • bangului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bangsubstantiv neutru

  • 1. Sunetul produs de un clopot sau alt obiect metalic. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.