AZVÂRLIRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli.

azvârlire sf [At: DA / V: asv- / Pl: ~ri / E: azvârli] 1 Aruncare a unui obiect printr-o mișcare energică Si: azvârlit¹ (1), zvârlire (1), zvârlit¹ (1). 2 Izbire cu ceva în cineva Si: azvârlit¹ (2), zvârlire (2), zvârlit¹ (2). 3 Îndepărtare a ceva nefolositor Si: azvârlit¹ (3), zvârlire (3), zvârlit¹ (3). 4 Dare afară (din casă sau dintr-o situație oarecare) Si: azvârlit¹ (4), zvârlire (4), zvârlit¹ (4). 5 (D. lichidul dintr-un vas) Golire rapidă Si: azvârlit¹ (5), zvârlire (5), zvârlit¹ (5). 6 Răspândire a ceva prin mișcări rapide și largi Si: azvârlit¹ (6), zvârlire (6), zvârlit¹ (6). 7 (D. bani) Cheltuire exagerată Si: azvârlit¹ (7), zvârlire (7), zvârlit¹ (7). 8 (D. apă) Izvorâre cu presiune mare Si: azvârlit¹ (8), zvârlire (8), zvârlit¹ (8). 9 Erupere. 10 Aruncare a unui proiectil Si: azvârlit¹ (10), zvârlire (10), zvârlit¹ (10). 11 Scăpare de cineva Si: azvârlit¹ (11), zvârlire (11), zvârlit¹ (11). 12 Împingere a cuiva într-o primejdie Si: azvârlit¹ (12), zvârlire (12), zvârlit¹ (12). 13 Respingere. 14 Nesocotire. 15 Lovire la distanță cu ceva într-o anumită țintă Si: azvârlit¹ (15), zvârlire (15), zvârlit¹ (15). 16 (D. animale) Lovire cu picioarele de dinapoi Si: azvârlit¹ (16), zvârlire (16), zvârlit¹ (16). 17 (D. animale) Aruncare a călărețului din șa Si: azvârlit¹ (17), zvârlire (17), zvârlit¹ (17). 18 (D. animale) Lovire a cuiva cu o parte a corpului Si: (rar) azvârlit¹ (18), zvârlire (18), zvârlit¹ (18). 19 (Fig) Disprețuire. 20 Repezire. 21 Grăbire spre ceva Si: azvârlit¹ (21), zvârlire (21), zvârlit¹ (21). 22 Repezire spre ceva cu mare avânt Si: azvârlit¹ (22), zvârlire (22), zvârlit¹ (22). 23 Sărire spre a ajunge pe un loc mai înalt Si: azvârlit¹ (23), zvârlire (23), zvârlit¹ (23). 24 Năpustire asupra cuiva Si: azvârlit¹ (24), zvârlire (24), zvârlit¹ (24). 25 Efectuare rapidă a treburilor Si: azvârlit¹ (25), zvârlire (25), zvârlit¹ (25).

AZVÂRLIRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V. azvârli.

asvârlire sf vz azvârlire

AZVÎRLIRE s. f. Acțiunea de a azvîrli. V. zvîrlire.

AZVÎRLIRE, azvîrliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvîrli.

azvârlire s. f., g.-d. art. azvârlirii; pl. azvârliri

azvârlire s. f., g.-d. art. azvârlirii; pl. azvârliri

azvârlire s. f., g.-d. art. azvârlirii; pl. azvârliri

AZVÂRLIRE s. 1. v. aruncare. 2. v. proiectare. 3. aruncare, lansare, tragere. (~ unei săgeți.) 4. v. doborâre. 5. v. cheltuire.

AZVÎRLIRE s. 1. aruncare, lepădare, zvîrlire. (~ unei sticle sparte.) 2. aruncare, proiectare, propulsare, propulsie, zvîrlire. (~ unui obiect în spațiu.) 3. aruncare, lansare, tragere. (~ unei săgeți.) 4. aruncare, doborîre, trîntire. (~ călărețului din șa.) 5. aruncare, cheltuire, irosire, risipire, zvîrlire, (reg.) părăduire, (fig.) păpare, tocare, tocat. (~ banilor pe fleacuri.)