AVAT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul, cu spinarea verzuie (Aspius aspius). – Et. nec.

avat sm [At: DA / Pl: ~ați / E: nct] Pește răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul, cu spinarea verzuie (Haut Aspius aspius) Si: avățoi (1).

AVAT sm. 🐟 Pește de apă dulce, de 30-40 cm., ce seamănă cu cleanul, are corpul lungăreț, capul și gura mari, iar coloritul de un verde-măsliniu închis; e foarte abundent în Delta Dunării: numit și „havat”, „ha(v)ut”, „vrespere”, „vîlcan”, „boulean”, „pește-țigănesc”, „pește-cu-șapte-nume”, etc. (Aspius rapax).

AVAT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, asemănător cu crapul, și cu spinarea verzuie (Aspius aspius) – Et. nec.

AVAT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, cu spinarea verzuie; trăiește în Dunăre și în bălțile ei (Aspius aspius). Sub plăcile de apă – bronz învechit de vreme – Trec turme lungi de cegă și herghelii de-aval. DRAGOMIR, P. 23.

AVAT, avați, s. m. Pește răpitor de apă dulce, cu spinarea verzuie (Aspius rapax). – Tc. haut.

AVAT ~ți m. Pește răpitor dulcicol, cu corpul alungit, verzui pe spinare. /<turc. avat

avat m. pește de Dunăre care aduce cu șalăul, carnea-i bună la gust (Aspius rapax). [Turc. AVAT].

avát, havát și hávăt m. (după Șăin., d. turc. haut și avat, crîsnic, năpatcă; după mine, cp. cu gavăt). Mold. Munt. Un pește cam asemenea cu șalău, dar maĭ întunecat și cu foarte multe oase (áspius rapax). Ca și știuca, devorează peștiĭ micĭ. – Se numește și havút și haút (Ant. și Acad.) și, auzit de mine, háut (Btș. Fc.). – Și vîjgăŭ, vîlsan și vréspere.

avat s. m., pl. avați

avat s. m., pl. avați

avat s. m., pl. avați

AVAT s. (IHT.) 1. (Aspius aspius) (reg.) vrespere, pește-lup, pește-țigănesc. 2. (Aspius rapax) (reg.) boulean, vâlcan, vâlsan, pește-cu-șapte-nume, pește-țigănesc.

AVAT s. (IHT.) 1. (Aspius aspius) (reg.) vrespere, pește-lup, pește-țigănesc. 2. (Aspius rapax) (reg.) boulean, vîlcan, vîlsan, pește-cu-șapte-nume, pește-țigănesc.