AUTODUBĂ, autodube, s. f. Automobil prevăzut cu o dubă, folosit pentru transportul de materiale, produse alimentare, corespondență etc; dubă. [Pr.: a-u-] – Auto²- + dubă.

autodubă sf [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~be / E: auto²- + dubă] Autovehicul prevăzut cu o dubă, folosit pentru transportul unor materiale fragile, produse alimentare etc.

AUTODUBĂ, autodube, s. f. Automobil prevăzut cu o dubă, folosit pentru transportul de materiale, produse alimentare, corespondență etc.; dubă. [Pr.: a-u-] – Auto² + dubă.

AUTODUBĂ, autodube, s. f. Automobil prevăzut cu o dubă, suspendat pe patru sau șase roți pneumatice, folosit pentru transportul de materiale fragile, produse alimentare, corespondență etc. – Din auto² + dubă.

AUTODUBĂ s.f. Automobil prevăzut cu o dubă, folosit pentru transportul de materiale fragile, produse alimentare etc. [Pron. a-u-, pl. -be. / < auto²- + dubă].

AUTODUBĂ s. f. autovehicul prevăzut cu o dubă, pentru transportul de materiale fragile, produse alimentare etc. (< auto² + dubă)

AUTODUBĂ ~e f. Autovehicul prevăzut cu o dubă, folosit la transportul materialelor fragile, a produselor alimentare, a mobilei etc. /auto- + dubă

autodubă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autodubei; pl. autodube

autodubă (a-u-) s. f., g.-d. art. autodubei; pl. autodube

autodubă s. f. (sil. a-u-) → dubă

AUTODUBĂ s. dubă. (~ este un autocamion închis.)

AUTODUBĂ s. dubă. (~ este un autocamion închis.)