21 de definiții pentru aret
din care- explicative (16)
- morfologice (1)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARET s. n. (În sintagma) Câine de aret = câine de vânătoare dresat să se oprească atunci când simte sau zărește vânatul. – Din fr. arrêt.
ARET s. n. (În sintagma) Câine de aret = câine de vânătoare dresat să se oprească atunci când simte sau zărește vânatul. – Din fr. arrêt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
aret2 sms [At: ȘEZ. II, 126 / A și: aret / V: (îrg) aread, ariat (P: a-read, a-riat) / E: nct] (Ban; Trs; Mol) 1 Ținut. 2 Împrejurime. 3 (Îe) A fi în ~ul cuiva (sau a ceva) A fi în preajma cuiva sau a ceva. 4 (Îe) Nu-mi tot umbla în ~ul meu Nu-mi mai sta în cale. 5 (D. flăcăi; îe) A umbla în ~ul cuiva A curta (timid) o fată. 6 (Îe) A nu-i fi cuiva ~ A nu se simți în largul său.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aret3 [At: DEX2 / Pl: ~uri[1] / E: fr arrêt] 1 sn (Îs) Câine de ~ Câine de vânătoare dresat să semnaleze prezența vânatului prin oprire într-o poziție specifică. 2 sm[2] (Rar; îas) Prepelicar. 3 sn Oprire într-o poziție caracteristică unui câine de aret (1). 4 sn, i (Cuvânt) ce exprimă comanda „stai” adresată câinelui de vânătoare.
- Incongruență morfologică pentru sensul 2. — Ladislau Strifler
- Probabil sms. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aret1 sms [At: N. COSTIN, L. II, 121/37 / V: (îvr) arăt / E: nct] 1 (Înv; Mol) Pază militară. 2 (Înv; Mol; îe) A fi de ~ A păzi. 3 (Înv; Mol) Avanpost. 4 (Înv; Mol) Apărare (militară). 5 (Înv; Mol; îs) Loc de ~ Zonă de apărare. 6 (Trs; îe) A fi în ~ul cuiva (sau a ceva) A fi împotriva cuiva sau a ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
‡ARET2 sbst. Pază, apărare: să fim raialii țării Moldovei de ~ și de apărare (NEC.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARET1 sbst. Trans. Băn. Preajmă, împrejurime; mai obicinuit în expr. în ~ul, împrejurul, în preajma, pe lîngă: nimeni nu cuteza să meargă în ~ul mănăstirii (RET.); în ~ul vîntului (BUD.), în partea, în direcțiunea vîntului.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARET s.n. Poziție a unui cîine de vînătoare cînd simte sau vede vînatul. [< fr. arrêt].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARET s. n. poziție a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul. ♦ câine de ~ = câine de vânătoare dresat pentru a aduce vânatul doborât. (< fr. arrêt)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ARET s. m. (Mold.) Pază militară. Dumitrașcu-Vodă... au ieșit din obuz, cam pe furiș, cu moscalii, cari erau de aretu pregiur dînsul. N. COSTIN. Pus-au de au îngrădit cu gard tîrgul Iașii, ca să fie aret, cînd ar mai veni vrun podiaz. PSEUDO-MUSTE. Puternicul împărat ne-au trimis cu oaste... să purtăm de grijă și de aret să fim cetății Cameniță..., ca să fim raialii țării Moldovii... de aret și de apărare despre leși. NECULCE. Etimologie necunoscută.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
àret n. coprins, împrejurime (în Banat): în aretul vântului POP. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) arét v. tr. V. arăt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) arét n., pl. urĭ (orig. neșt.) Mold. Vechĭ. Pază: să fie de aret. Apărare: un gard de aret.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
áret n., pl. inuz. e (lat. hálitus, suflare. Bogrea). Ban. Trans. Mold. În aretu cuĭva, în calea luĭ, pe aproape: pazniciĭ să steĭe în aretu vitelor (Suc. Șez. 30,196 și 198), în aretu caseĭ, (CL. 1910,49) în aretu vîntuluĭ. V. steriță, pravăț, vĭeliște, bătătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arăt sms vz aret
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aread sms vz aret2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ariat sms vz aret2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aret s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARET s. v. gardă, pază, strajă, veghe.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aret s. v. GARDĂ. PAZĂ. STRAJĂ. VEGHE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
aret s. n. – Sprijin, ocrotire, protecție (cuvînt vechi, care pare a se fi folosit numai cu prep. de sau în). Sl. na reti „pentru a ocroti” (Drăganu, Dacor., VI, 251-9; cf. Rosetti, I, 160), probabil prin intermediul rut. aretij; cf. pol. rat, ret „ajutor, sprijin”. Nu figurează în nici un text de după jumătatea sec. XVIII; s-a confundat în mod nejustificat cu aret „capăt, sfîrșit”, de la arie. Hasdeu (și Geheeb 14) îl derivau de la lat. *ad rectum; Viciu, Limba romînă poporană și dialectul sicilian, p. 79, îl punea în legătură cu sicil. arre(tu); Max Auerbach, Jb, XIX, 212, cu lat. *in erecto; Bogrea, Dacor., I, 257; (urmat de Scriban) cu lat. halitus; și DAR, deși cu rezerve, cu a arăta. – Rut. aretij nu poate fi, prin urmare, der. din rom., cum credea Candrea, Elemente, 400.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
aret, adv. v. aleat.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aretsubstantiv neutru
- 1. Poziție a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul. DN
- Câine de aret = câine de vânătoare dresat să se oprească atunci când simte sau zărește vânatul. DEX '09 DEX '98 MDN '00
-
etimologie:
- arrêt DEX '09 DEX '98 DN