alternativă sf [At: MAIORESCU, D. II, 125 / Pl: ~ve / E: fr alternative] Obligația de a alege între două căi, două lucruri, două părți etc. Cf din două una.

ALTERNATIVĂ, alternative, s. f. Posibilitate de a alege între două căi, două soluții etc.

ALTERNATIVĂ, alternative, s. f. Posibilitate de a alege între două soluții, două situații etc. – Fr. alternative.

ALTERNATIVĂ s.f. 1. Posibilitate de a alege între două lucruri, două căi, două soluții etc. 2. (Rar) Succesiune a două lucruri care vin rînd pe rînd. [< fr. alternative].

ALTERNATIVĂ s. f. posibilitate sau necesitate de a alege între două soluții, situații etc. care se exclud. (< fr. alternative)

ALTERNATIVĂ ~e f. 1) Posibilitate de a alege între două soluții, căi sau variante, care se exclud. 2) Situație în care se află cineva, care are de făcut această alegere. [G.-D. alternativei] /<fr. alternative

alternativă f. 1. succesiune de lucruri cari revin pe rând; 2. alegere de făcut între două lucruri: vă las alternativa.

*ALTERNATIV I. adj. 1 Care alternează ¶ 2 🚜 Cultură ~ă, operațiune prin care se schimbă pe rînd natura vegetalelor ce se seamănă în același pămînt ¶ 3 🦉 Propozitiune ~ă, propozițiune care cuprinde două afirmațiuni, din care numai una poate fi admisă ¶ 4 ⚡ Curenți ~i, curenți cari străbat un circuit, cînd într’un sens, cînd în sensul invers ¶ 5 ⚖️ Obligațiune ~ă, obligațiune care prevede două sau mai multe lucruri și de care debitorul este liberat în urma predării unuia din ele; obligațiune care lasă debitorului liberă alegerea între mai multe feluri de a se achita. II. adv. Pe rînd, cînd unul cînd altul. III. ALTERNATIVĂ (pl. -ive) sf. Alegerea unui lucru, unui mijloc, unei căi din două care-i stau cuiva înainte: nu-mi rămîne decît alternativa să plec [fr.].

alternativă s. f., g.-d. art. alternativei; pl. alternative

alternativă s. f., g.-d. art. alternativei; pl. alternative

alternativă s. f., g.-d. art. alternativei; pl. alternative