O definiție pentru ajomire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ajumésc v. intr. (bg. žumĭy, sîrb. žmeti, id. Cp. și cu alb. gĭumá, somn, și cu rom. mijesc). Ban. Olt. Ațipesc. Mijesc. De-a ajumitu, jocu copilăresc numit aĭurea de-a mijitele. – În Trans. și ajóm(ésc).
Intrare: ajomire
ajomire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |