AIDE! AIDEM! AIDEȚI! 1 interj. Întrebuințată ca îndemn de a merge, de a porni sau de a începe o acțiune: ~ să ne apucăm de lucru; repetat ~, ~ exprimă mersul neîntrerupt: și aide, aide, merse cale lungă și mai lungă (ISP.) ¶ 2 Exprimă încă: a) îmbărbătarea, încurajarea: aide! prietene, nu te întrista pentru atîta lucru de nimic; b) o poruncă: aide! pleacă, și să nu te mai văd pe-aici! c) o concesiune, fie: Aide! îi zise Dunăre cam în dorul lelii, poate vei fi și tu bun la ceva (ISP.) [tc. hayde].

AIDA! interj. 1 = AIDE: cu bățu ’n mînă, ~, ~, pînă ajunge acolo (ISP.) ¶ 2 ~ de! exprimă neîncrederea, îndoiala: Aida de! Coana Veta? Mie-mi spui? n’o știu eu? (CAR.) [tc. ayda].