vil, ~ă a [At: CALENDARIU (1794), 38/4 / Pl: ~i, ~e / E: fr vil, lat vilis] 1 (Îvr) De origine modestă. 2 (Îvr) De condiție umilă. 3 (Înv; liv; d. oameni sau d. manifestările lor) Josnic. 4 (Îvr) Lipsit de valoare. 5 (Îvr) Ieftin.

Vil, -a, -aia, -ae, -iĭ v. Vavila 3 – 5.

VAVILA, și VIL, cf. asir. Bab-ili „poarta zeului”. 1. – eg (16 B I 83; Cat). 2. Cu schimbarea părții finale Vavilin, act. 3 – 5 cu afereză: 3. Vil, -a, -nea fam. (Moț); -an Ion (T-Jiu); -oiu, P., act. 4. Vilaia jupîneasa (Giur 102, 188; Cras); pren., frecv.; f., Vilae f. 1650 (Sd XV 359; 16 B II 16). Formele 3 și 4 pot avea și altă origine. 5. + -ie sau în genitiv: Vilii, D-tru (Șchei II)