veveriță sf [At: PRAV. GOV. ap. GCR I, 90/35 / V: (pop) verv~ (A și: ververiță / Pl și: ververiți), (reg) vrăviță (A: nct), vede~, velv~, vemv~, vervir~, ~eliță, ~eniță (Pl: veveniți), ~vir~ (Pl: veviriți), vivir~ (Pl și: viviriți), virviriză, vre~, vreviță (A: nct) / A și: (pop) ~riță / Pl: ~țe, (pop) ~ți / E: vsl вѣверица cf bg dal верверица] 1 Mamifer rozător arboricol, cu corpul mic și zvelt, cu blana deasă și mătăsoasă, roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește, mai ales, în pădurile de conifere Si: (înv) sângeap¹, (reg) coțobâră, coțoligă, pință (Sciurus vulgaris). 2 (Îs) ~ zburătoare (sau de Siberia) Mamifer arboricol, care trăiește, mai ales, în pădurile siberiene și care are membrele anterioare și posterioare unite de laturile corpului printr-o membrană cu ajutorul căreia poate face salturi foarte mari (Sciurapterus volans). 3 Blană prelucrată de veveriță (1). 4 (Fig) Fată vioaie, zglobie. 5 (Trs; îs) ~ mică (sau de fag) Pârș² (Glis glis). 6 (Pop) Nevăstuică (Mustela nivalis). 7 (Ent; Trs) Buburuză (Coccinella septempunctata).

veveriță s.f. (zool.) 1 Mamifer rozător arboricol, de talie mică, cu blana deasă și mătăsoasă, roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește mai ales în pădurile de conifere (Sciurus vulgaris). Două veverițe roșcate țopăiau în jurul bradului bătrîn. ♦ Blana prelucrată a acestui animal. ♦ (Epitet pentru o) fată vioaie, zglobie. 2 Veveriță zburătoare (sau de Siberia) = mamifer arboricol, care trăiește mai ales în pădurile siberiene și care are membrele anterioare și posterioare unite de laturile corpului printr-o membrană cu ajutorul căreia poate face salturi foarte mari (Sciurapterus volans). • acc. și veveriță, pl. -e. și (pop.) ververiță s.f. / <sl. veche вѣвернца.

VÉVERIȚĂ (16 A III 378), < subst.