vad¹ sn [At: PO 112/17 / V: (reg) vat / Pl: ~uri, (înv) ~ure / E: ml vadum] 1 Porțiune îngustă din albia unei ape curgătoare cu malurile joase și cu apa puțin adâncă, permițând trecerea prin apă de pe un mal pe altul Si: (înv) ghecet (1). 2 Porțiune dintr-o apă (curgătoare) pe unde se poate trece, dintr-o parte în alta, cu barca, cu bacul etc. 3 (Pop; îcn; îe) A încerca (sau a cerca, a prinde) ~ul cu nebunul (sau cu nerodul) A se încrede în omul prost sau necugetat. 4 (Pop; îe) A(-și) face ~ A(-și) face loc de trecere. 5 (Îae) A pătrunde. 6 (Fig; îae) A (se) răspândi. 7 (Fig; îae) A (se) face cunoscut. 8 (Fig; îae) A căuta un pretext, o ocazie pentru a merge undeva Si: a-și face cale. 9 (Pop; îe) A nu avea~ A nu avea scăpare. 10 Loc din albia unui râu, dintr-o baltă etc. unde apa este adâncă (și lină), favorabilă pescuitului. 11 (Reg) Loc la malul unui râu unde se adapă vitele când sunt la pășune. 12 (Trs) Copcă (în gheața unui râu, a unei bălți etc.) 13 (Udp „de”) Loc pe cursul unui râu unde malul și debitul apei permit amplasarea unor agregate (moară, piuă, ferăstrău etc.) care sunt acționate prin forța hidraulică. 14 (Reg; pex; la moară) Canal prin care se abate apa. 15 (Reg; pex; la moară) Căderea apei. 16 (Reg; pex; la moară) Iaz. 17 (Îrg) Loc la țărmul mării² favorabil acostării vaselor¹. 18 (Fig; adesea în legătură cu verbul „a avea”) Loc (în apropierea unei importante căi de comunicație) care asigură unui negustor, unui local etc. clientelă numeroasă și câștig. 19 (Fig; pex) Sursă bună de câștig. 20 Albie (minoră) a unei ape curgătoare Si: făgaș (10), matcă, pat¹, (îvr) scafă. 21 Canal de irigație.

vad² sn vz vadiu

VAD subst. 1. Vadeș, ard., 1680 (Paș). 2. + -an de apart. locală: Vădișan (17 B III 93). 3. + -an: Vădan, fam., sau din adj. vădan.