TURTĂ subst. 1. Turta f. 1661, din Sipoteni. 2. Turtea (An Com 92). 3. Turteș (16 B IV 104); – Stan 1534 (AO XVII 308). 4. Turtită, Devul (17 B I 198). 5. Turtela t. (Drăg). 6. Turtoiu. C. (P Bor 83). 7. Turlui G. ard. (C Cos II 482). V. însă și Tortaba-Turtaba, ca etim. posibilă.