tocat¹ sn [At: CONTEMPORANUL, I, 405 / E: toca¹] 1-8 Tocare (1-8).

tocat² sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: np Tokat] (Înv) 1 Cit de calitate superioară. 2 Alamă albă de cea mai bună calitate.

tocat³ sn [At: H XIV, 359 / Pl: ~e / E: tc tokat] (Olt; Dob; înv) Poartă¹.

tocat⁴, ~ă a [At: ARGHEZI, S. XI, 31 / Pl: ~ați, ~e / E: toca¹] 1 Tăiat foarte mărunt. 2 (D. anumite alimente) Transformat în pastă. 3 (D. mers) Cu pași mici, sacadați. 4 (Reg) Omorât (prin tăiere în bucăți) Si: nimicit. 5 (Îvr; fig; d. vârstă) Împlinit. 6 (Reg; îe) A fi ~ la cap A fi zăpăcit (de beție). 7 (Reg; îae) A fi cu judecată. 8 (Reg; d. drum) Bătătorit² (1). 9 (Fam; fig) Sâcâit de către cineva cu lucruri neimportante. 10 (Reg; d. pământ) Mărunțit. 11 (Reg; d. lemne) Spart. 12 (Fam; fig; d. bani, avere etc.) Risipit. 13 (Fam; fig) Ruinat (de către cineva). 14 (D. păr) Cu firul despicat. 15 (D. țesături) Destrămat din cauza folosirii îndelungate. 16 (D. materiale textile) Deteriorat de molii.

Tocat n. oraș în Turcia aziatică cu 44.000 loc. Cituri.