sânziene (sâmziene) f. pl. 1. sărbătoarea nașterii sfântului Ioan (24 Iunie), cu câteva zile înainte și în urmă; 2. zilele acestea, epoca florilor; 3. flori galbene ce cresc pe câmp și înfloresc către sfârșitul lui Iunie (numite și floarea lui sf. Ioan, iar în Munt. drăgaică): ele se împart la biserică în ziua de sânziene și se poartă apoi ca un prezervativ în contra duhurilor necurate. [Dela Sân-Jiane, Sân-Ziane, numele bănățean al sfântului Ioan Botezătorul: sânjuane, sânzuene, Tr. floarea lui sf. Ioan]. V. Sânziană.

SÂNZIANĂ, sânziene, s. f. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe (Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; Drăgaică. 3. (La pl.) Iele. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) sâmziană, sâmzâiană s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.

sânziană sf [At: LB / V: (pop) sâm~, ~zâi~, sin~, (înv) sâmi~, sâmzăană sf, sumzâiene, sâmzenii, sâmziene sfp, sâmzoiană sf, sâmzuiene, sânjene^[1], ~juoane sfp, ~nti~, (reg) ~zăi~, sânzâiene, sânzelenii sfp, ~zene sfp, ~zenie sf, ~an sm, ~zui~ sf, sânzuiene^[2] sfp, sunzuiană, surziană sf / P: ~zi-a~ / Pl: ~iene, (reg) ~ieni / E: ml sanctus dies Johannis] 1 (De obicei lpl) Numele popular la sărbătorii religioase celebrate la 24 iunie Si: drăgaică (1), nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. 2 (Pex) Zilele care precedă sau care urmează imediat după sânziene (1), simbolul verii și al florilor. 3 (Îs) Nopți (sau noaptea) de ~ Șir de nopți (sau noapte) din preajma sărbătorii de sânziene (1) când, potrivit credinței populare, se produce o liniște deplină în natură, animalele fac sfat și capătă darul vorbirii etc. 4 (Reg) Coroană de flori de sânziene (5) care se pune pe case sau pe grajduri în noaptea precedentă zilei de sânziene (1). 5 (Șîc ~iene galbene, floarea-~ntienii) Plantă cu tulpina rigidă, cu frunzele ovale, acoperite pe fața interioară cu peri, cu flori plăcut mirositoare, galben-aurii, dispuse în inflorescențe, care, conform credințelor, ar avea proprietatea de a închega laptele și de a aduce noroc și belșug Si: drăgaică (14), (reg) sânzănioară (1), smântânică, floarea-lui-Sântion (Galium verum). 6 (Șîc ~-albă) Plantă din familia rubiaceelor, cu tulpina robustă, cu frunze ovale, așezate câte 8 și flori albe dispuse în panicule Si: drăgaică, (reg) floarea-sântenii, sânzănioară (2), smântânică, floarea-lui-Sântion, (reg) beteala(4)-reginei (Galium molluga). 7 Plantă din familia rubiaceelor, cu frunze ovale, acoperite pe margini și pe nervuri cu peri aspri și cu flori albe dispuse în panicule Si: răcovină, floarea-Sfântului-Ion (Galium rotundifolium). 8 (Reg; șîc sânziene-de-pădure) Cucută(8)-de-pădure (Galium schultesii). 9 (Reg) Smântânică (Galium cruciata). 10 (Reg; șîc ~iene-roșii, ~iene-roșii-sălbatice) Planta Galium perpureum. 11 Plantă din familia rubiaceelor cu flori mari (Galium palustre). 12 (Îvr; șîc ~-galbenă) Turiță (Galium aparine). 13 (Șîc ~iene-de-pădure) Vinariță (Asperula odorata). 14 (Reg) Floare-de-perină (Anthemis tinctoria). 15 (Șîc ~iene de grădină) Plantă din familia compozeelor, originară din Canada, cu tulpina dreaptă, acoperită cu peri aspri și flori galbene-aurii dispuse în capitule, cultivată la noi ca plantă ornamentală Si: drăgaică, sălcioară (8), năvalnicul-ăl-mare (Solidago canadensis). 16-21 (Prc) Floarea de sânziană (5-10). 22 (Șîc ~iene-de-toamnă sau ~iene-albe) Plantă erbacee din familia rubiaceelor, cu flori albe sau roz dispuse în inflorescențe (Asperul glauca). 23 (Șîc ~iene-de-munte) Plantă din familia rubiaceelor (Asperula capitata). 24 (Reg; îc) ~-voinicească Crețușcă (3) (Spiraea ulmaria). 25 (Îc) ~iene-gălbenii (Halium flavescens). 26 (Îc) ~iene-rodie Plantă din familia rubiaceelor, ale cărei rădăcini se folosesc la vopsit (Galium rubioides). 27 (Bot; reg) Garoafă (1) (Dianthus caryophyllus). 28 (Bot; reg) Sunătoare (Hypericum perforatum). 29 (Pop; lpl) Iele.

SÂNZIANĂ, sânziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe (Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; drăgaică. II. (La pl.) Nume dat, în folclorul românesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) sâmziană, sâmzâiană s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.

SÎNZIANĂ, sînziene, s. f. I. 1. (Mai ales la pl.) Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene-aurii plăcut mirositoare (Galium verum); drăgaică. Prin întunericul opac, pădurarul își căuta locul și se așeză în iarba moale, cu spatele răzimat într-un trunchi răsturnat. Miroseau puternic în juru-i sînzienele înflorite. SADOVEANU, O. A. II 175. Și din treacăt, ici și colo, să culegi Sînziene cu tulpinele întregi. TOPÎRCEANU, B. 44. Ilincuța, singurul copil ce aveau bătrînii, strîngea smocuri de sînziană și de sulcină ca să puie mămucă-sa printre haine. CONTEMPORANUL, V_II 98. 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrată la 24 iunie; drăgaică. II. Ființă fantastică, răufăcătoare. (Atestat în forma simziană) Toate stihiile năpădesc pe mine... dracii din tău, drăgaicele, simzienile, strigile. ALECSANDRI, T. 616. – Variante: simziană, sîmzîiană (C. PETRESCU, Î. II 210), sînzîiană (SADOVEANU, O. VII 193) s. f.

SÂNZIANĂ ~ene f. 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare, subțiri, și cu flori galbene, aromate, grupate în inflorescență terminală; drăgaică. 2) la pl. Nume popular dat sărbătorii (Nașterea Sf. Ioan Botezătorul) celebrate la 24 iunie; drăgaică. [G.-D. sânzienei; Sil. -zi-a-] /<lat. Sanctus dies Iohannis

sînziánă f., pl. ene (lat. sanctus Joannes, sfîntu Ion, adică ziŭa nașteriĭ luĭ, la 24 Iuniŭ. Întîĭ s’a zis *sînt Joane, apoĭ *sînjuene, m. sing., apoĭ sînziene, f. pl., apoĭ sînziana). O zînă numită și Cosînzeana. Cea maĭ frumoasă fată țărancă aleasă la Sînziene. Pl. Numele popular al zileĭ nașteriĭ sfintuluĭ Ion Botezătoru (24 Iuniŭ), numită Drăgaĭca. În Munt. și Mold. sud. Zilele din ainte și de după 24 Iuniŭ, considerate ca epoca florilor. O plantă rubiacee (galium verum) cu florĭ galbene auriĭ care se poartă la 24 Iuniŭ și care se numește drăgaĭcă în Munt. – Pl. foarte des și sînzeniĭ și sîmzeniĭ (Mold.).

Sânziene (sărbătoare) (desp. -zi-e-) s. propriu f. pl.

Sânziene (sărbătoare) (-zi-e-) s. propriu f. pl.

Sânziene (sărbătoare) s. pr. f. pl. (sil. -zi-e-)

Sânziene.

sânzâiană, -ene, (sânziană), s.f. – 1. (bot.) Numele mai multor specii de plante erbacee: drăgaica (Galium verum), sânzâiana albă (Galium mollugo) etc. (Med. pop.) Părțile aeriene ale plantei au proprietăți diuretice, laxative, sedative, afrodisiace (Pop, Olos 2004: 135). 2. Numele popular al sărbătorii celebrate la 24 iunie, care coincide cu solstițiul de vară și cu nașterea Sf. Ioan Botezătorul din calendarul creștin. 3. (mit.) Personaj mitologic local, întruchipat ca o zână benefică: „Tu, Ileană Sânziană, / Dalbă zână-a florilor, / Drăguța feciorilor” (Bilțiu 1990: 160); „De Sân-Zâiene fac făt’ieri pă dealuri, pe imașuri, pântre marhă, le țân în mână și învârtea, ca și cum învârtesc steagu” (Papahagi 1925: 322) – Lat. sanctus dies Johannis (DEX) sau lat. Sancta Diana; Cuv. rom. preluat în magh. (szinzijenya) (Bakos 1982).

Sânziene, numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; p. ext. zilele care precedă sau care urmează imediat după această sărbătoare, simbol al venirii verii și florilor; drăgaică; nașterea sf. Ioan Botezătorul.

Sînziene v. Ioan IV B 1.