Soarele (astron.) s. propriu m. art., neart. Soare

SOARE subst. 1. – prenume frecvent. 2. Soara f. (P Bor 54); – moșneanca 1829 (Cărbunești r. Teleajen). 3. Soarul, Alexa, mold. (Isp IV¹). 4. Din pl. sori: Sor cu soția Calța 1835 (Sd XV239); -u fam. act.; -escu; -eștiși -eni ss. 5. Sorea, Ioan (Am 108; 17 B I 318). 6. Soreață Ion act. 7. Prob. + -enghea: Sorenghea b. (Drag 258). 8. Sorete, C. (Moreni). 9. Soricu, Ioan, poetul; Sorici, Badea și Soricești ceată (Î Div). 10. Sorin (Răc 10). 11. + -oiu: Soroiu (T-Jiu; Sd VI 495); Iane (AO XIX 111); -l, Stab, 1700 din Drajna (BCI XIII 186); Radu Soroii (Drj 83); Soroescul, Neagul (Drj 1). 12. Soroica, St. (Am 157). 13. Sărinel, ard., 1680 (Paș) și Sărincuță, mold. (Sur X) < Sorin cu o > ă. Unele derivate se confundă cu cele create din subst. soră.