borșișor [At: MARIAN, SĂM., 283 / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: borș + ~(i)șor] 1-2 sn (Șhp) Borș (1) (gustos). 3 sm (Bot) Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori roz, răspândite pe stâncile calcaroase (Sempervivum schlehani).

borșișor s.n., s.m. 1 s.n. Dim. al lui borș. 2 s.m. (reg., bot.) Plantă erbacee perenă, răspîndită pe stîncile calcaroase, avînd florile roz și frunzele cărnoase (Sempervivum schlehani). • pl. n. -oare, m. -i. /borș + -ișor.

BORȘIȘOR, borșișori, s. m. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori roz, răspândită pe stâncile calcaroase (Sempervivum schlehani). – Borș + suf. -ișor.

URECHELNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (Zool.) 1. Insectă de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești îndreptați îndărăt (Lithobius forficatus). 3. Cârcăiac. II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elniță.

URECHELNIȚĂ¹ ~e f. 1) Miriapod nocturn veninos, de talie medie, de culoare cafenie, având antene lungi și membrele anterioare în formă de clește. 2) Insectă nocturnă, de talie mică, brună, cu corpul subțire, având abdomenul terminat cu o parte cornoasă de forma unui clește. /ureche + suf. ~elniță

URECHELNIȚĂ² ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, având frunze cărnoase, eliptice și flori roz sau roșii, cultivată în scopuri decorative. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale și flori galbene, dispuse în umbele; urechea-iepurelui. /ureche + suf. ~elniță

urechelniță s. f., g.-d. art. urechelniței; pl. urechelnițe

borșișor s. m., pl. borșișori

urechelniță s. f., g.-d. art. urechelniței; pl. urechelnițe

BORȘIȘOR s. (BOT.; Sempervivum schlehani) (reg.) verzișoară.

URECHELNIȚĂ s. 1. (ENTOM.; Forficula auricularia) (reg.) urechiță, urechiușă. 2. (BOT.; Semper-vivum tectorum) (reg.) prescurariță, prescurărele (pl.), prescurăriță, prescurea, urechiușă, verzișoară, iarba-ciutei, iarba-împăratului, iarba-tunului, iarba-urechii, iarbă-de-ureche, iarbă-grasă, țâța-mielului, varză-de-stâncă.

URECHELNIȚĂ s. v. cârcăiac, portulacă, rujă, scolopendră, urechea-iepurelui.

SEMPERVIVUM L., URECHELNIȚĂ, SEMPERVIVUM, fam. Crassulaceae. Gen originar din Europa, Asia și Africa, cca 50 specii, vivace, verzi, groase sau semilemnoase. Frunze groase, cărnoase, sesile, alungit-eliptice, ovate, verzi cu nuanțe roșietice, vîrf ascuțit și peri verzi pe margine, dispuse imbricat în rozete cu diametrul pînă la 16 cm și 4 cm înălțime. Flori roșii-purpurii, galbene, foarte rar albe, campanulate sau stelate (pînă la 6-20 sepale, petale și ovare, stamine libere de 2 ori mai multe, petale libere sau concrescute numai la bază), așezate în inflorescență densă, bifurcată, cimă helicoidălă. Tulpină erectă, glandulos-păroasă, pornește din mijlocul rozetei de frunze. Imediat sub rozete, sub tulpină sau în axa frunzelor, are rădăcini din care apar rozete sferice compuse din frunze imbricate. Fructul, capsulă compusă, cu multe semințe foarte mici.