SCARLAT cf. lat. med. scarlatum „catifea roșie” (Rel p. 396). ital. scarletta, ngr. σϰαρλᾶτον, tc. iskerlet „ștofă (sau numai culoare) stacojie”; antroponim grec, echivalat cu apuseanul Carol, adus la noi după 1600. 1. – zis și Carol Vîrnav (RI VI 65); – zis Carol Rosetti, – Calimah Vvd; Scărlati (BCl V 37); Scărlăt/escu; -easca, -ești, -oaia ss. 2. Cu afer.: Cărlat, S. (BCI V 34); -i (ib. 36); Cărlate (Sur XI). 3. Scărlet (Tec I; Costin; BCI I) zis și Scrălei (Sd XVI 183, 196). 4. Scherlet 1602 (17 B I 53, II 278). 5. Cu afer. și sincopă: Cherlești s. fostul jud. Olt (IO 7) < *Scherlet + ești. 6. Scîrlet (Bir I; Arh etc.).