Saul m. primul rege al lui Izrael, uns de Samuel; învins de Filisteni, el își făcu seama (1080-1040 a. Cr.).

SAUL ebr. Šiaul „obținut” (Brock). 1. Săul (Ard); -escu (Arh); -ești s. 2. Saula b. (16 A I 177 și III 320; 17 A IV 412) etc.; -f. (C Ștef). 3. Saule, Toader (16 A I 76) și nepotul său Sauleș (16 A II 22). 4. Saulea = Saula (Ștef); Saulea (Puc 286 și 386; Vr) etc. 5. Seulescu, act. 6. Cf. Saur, I., act., poate direct din lat. Saulus, pe cale populară. 7. Cu fon. lat.-magh.: Șaul t. (Mus). 8. + Isau: Esaula b. (Cat mold II).