RUSTA n. balcanic. 1. – f. (16A I98). 2. Rustea lefegiu, 1655 (Sd IV 43); – Ghence, socrul lui Șerban Vvd Cantacuzino; – Ghinea, 1690 (BCI XI 14); – olt. (AO XVIII 143; Tis 351, 370; 17 B I 242, II 274); Rustea-Văleanu, Gh. 1714 (IO 128); Rustea, zis și Roste (Gorj 306). 3. Rostoe, Achim 1714 (AO XXI 189). 4. Cf. Rostăcel s. (16 BIV 270). 5. Ruștea b. (16 B V 315).