RALE 1° < gr. ’Pάλλη, ipoc. < Heraclios, 2° alb. rali „spîn” etim. Bogrea (RI VI 228), 3° blg. Paле ipoc. < Rad (Weig). I. 1. Rale Niculache, stolnic, munt. 1650 (Gane); – mold. (Sd XV 184, XX; Arh; Brăila 85). 2. Ralea (17 B III 344); – Iancu (AO XVI); Șt. (Cob 13); pren. Ralea, Alecsiu, 1828 (RI XIV 150); Ralĭia pren., 1869 (P¹² fila; Ralia b. (17 A II 24); Ralea (16 B VI; Poenarii-Ralii, în genitiv, s.; Ralescu. 3. Rale zis Rali, C-tin, clucer (VT; R Gr); acest nume face dovada confuziei între cele două teme ce par diferite: Rale și Rali. Ralli, n. de origine frîncă, din epoca bizantină tîrzie: provenit din Ral < Raoul, luat ca prenume (Fil C 287). II. Ralet: ’Pαλέτος, ipoc. < ’Pαλλη cu desinență italiană, ca Gianneto < Giani. 1. Ralet fam., mold. (Aș Br 204; Arh); – D., hatman, 1822 (RI XIV 138); -ul s. 2. Raleta f., din Mînzălești-Bz. Ralea (Ralli), Gr. 1813 zis și Rallet (Cant).