O definiție pentru Preda

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PREDA n. frecv., provenit din sl. ∏редатеча „înainte mergător” (expl. de N. Iorga), (Syn 7 ian.); la 24 iunie scris numai Prediteci, fără Ioan (mss 1081 fol. 64, BAR). I. 1. Predtedul și Predetici (Syn). 2. Predidici, Ioan, to., 1847 (Puc 364; Î Div); Predeticĭ, Ioan (Șchei II). II. După Miklosich și Weigand Preda < sl. преда „antiqua pars”, ceea ce n-are sens; cf. însă blg.-srb. Predimir, Predislav și ceh. Prĕda. Numele Preda apare la noi în Oltenia, Muntenia și Ardeal pentru ambele sexe. 1. – b. frecv. olt. (Sur VI); – Buzescul; – b. ard. (Paș); Preda f., soția lui Radu Buzescu, fiica Banului Mihalcea (17 B I 232, III 397); – f. (AO XV 282); Pred/escu; -ești s. 2. Predea postelnic (17 B I 326). 3. Predan, ard., 1219 (11-13 C I 92); – Oprea, olt. (Sd XXII 342); – Mitu (ib). 4. Predica, țig. fiul lui Prebușilă (BCI XI 74); Preduca, Romanescul, 1749 (Gorj 198); -n, olt. (Sd VI 489). 5. Predușca, N. (Met 297). 6. Predoiu (Ard); – Ion (BCI 39). 7. Preduță (Hur 124). 8. Predeșel fam. 9. Prediște t. (16 B V 32). 10. Predoana, Piscul, t. 11. Nume asemănătoare: Predovici log. (16 A IV 250); Prida (Ard II 90); Predoleanu fam. act. 12. Arm. Garabet, cu același sens.

Intrare: Preda
Preda nume propriu
nume propriu (I3)
  • Preda