porumb, -ă, porumbi, -e, (poromb), adj. – De culoarea porumbului; sur: „La târguț, la Câmpulung, / Să-mi cumpăr un cal poromb” (Papahagi, 1925: 175; Sat Șugatag). ♦ (onom.) Porumb, Porumboiu, nume de familie (133 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. palumbus „porumbel” (Șăineanu; Pușcariu, CDDE, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

PORUMB, Marius (n. 1943, Grozești-Lăpușna, Basarabia), istoric de artă român. M. coresp. al Acad. (1993). Director (din 1992) al Institutului de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca; a organizat și coordonat Muzeul de Artă Veche Românească al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Cluj. Fondator și redactor responsabil al primei reviste de artă medievală din România, „Ars Transilvaniae”. Lucrări: „Icoane din Maramureș”, „Studii de istora artei”, „Monumente istorice și de artă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului”, „Dicționar de pictură veche românească din Transilvania, sec. XIII-XVIII”.

PORUMB subst. 1. (17 B I 177); -escu, (Drj XV^a); -u, V. (Sur X); -ul (Sd XII), Stanciul, 1658 (D Buc). 2. Porumbelu act. 3. Porumbiță, mold., 1626 (Glos). 4. Porumboiu act. 5. Porumbiu, Ioan, mold. (Grd 42).