PEREZ, José Joaquín (1800-1889), om politic chilian. Ca președinte al țării (1861-1871), a promovat o politică de relaxare internă, dând o lege de amnistie politică și una a libertății cultului (1865).

MARTÍ Y PÉREZ, José Julián (1853-1895), scriitor și om politic cubanez. Fondator al Partidului Revoluționar Cubanez (1892). Unul dintre organizatorii și conducătorii răscoalei antispaniole din 1895-1898; a căzut eroic în luptă. Precursor al modernismului. Poezii străbătute de accente fraterne, simbolizând lupta pentru unitate și independență („Versuri libere”, „Ismaelito”, „Versuri simple”) și drame în versuri („Abdala”, „Iubirea cu iubire se plătește”) de factură patriotică; eseuri.

PÉREZ DE AYALA [péreθ], Ramón (1880-1962), scriitor spaniol. lirică modernistă cu motive bucolice („Pacea cărării”). Prozator minuțios și rafinat, remarcabil stilist. Autor de romane și nuvele realist-satirice, cu elemente picarești și naturaliste („A.M.D.G.” – viața într-un colegiu iezuit; „Laba vulpoaicei”), poematice („Lumina de duminică”), psihologice și eseistice („Belarmino și Apolonio”, „Lună de miere, lună de fiere”).

PÉREZ DE CUÉLLAR [péreθ kuéλar], Javier (n. 1920), diplomat și om politic peruan. Prof. univ. la Lima. Secretar general adjunct (1979-1981) și secretar general (1982-1991) al Organizației Națiunilor Unite. A mediat încetarea războiului dintre Iran și Iraq (1988).

PÉREZ DE ESQUIVEL, Adolfo (n. 1931), arhitect și sculptor argentinian. Prof. univ. la Buenos Aires. Luptător pentru drepturile omului în țara sa. Secretar general al organizației „Pace și Justiție în America Latină” (1974-1986). Premiul Nobel pentru pace (1980).

PÉREZ DE GUZMAN, Fernán (c. 1378-c. 1460), cronicar castilian. Cel mai important istoriograf spaniol din sec. 15. Proză istorică, remarcabilă prin observarea și analiza naturii umane, prin arta portretizării și subtilitatea evocării („Mulțime de istorii”, „Generații și însemnări”). Lirică pe teme erotice, morale și istorice.

PÉREZ DE MONTALBAN, Juan (1602-1638), scriitor spaniol. Prof. și rector al Univ. Salamanca. Autor de autos sacramentales și de drame istorice („Amanții din Teruel”, „Maica Alférez”) în maniera lui Lope de Vega.

PÉREZ DE OLIVA, Fernán (c. 1494-1533), umanist spaniol. Dialogul său „Demnitatea umană” este un prim model de proză castiliană.

PÉREZ GALDOS [péreθ], Benito (1843-1920), scriitor spaniol. Militant pentru renașterea patriei sale, însuflețit de idealul reformelor liberale. Prin vastul ciclu narativ „Episoade naționale” (46 vol.), a realizat un tablou amplu al Spaniei sec. 19. Romane realiste, satirizând moravurile contemporane („Marianela”, „Familia lui León Roch”; „Doña Perfecta”), drame („Sfânta Ioana de Castilia”, „Realitatea”, „Bunicul”).

PÉREZ JIMÉNES, Marcos (1914-2001), militar și om politic venezuelan. În urma loviturii de stat din nov. 1952 a condus junta militară din fruntea țării (între dec. 1952 și apr. 1953 a fost președinte provizoriu). Înlăturat de la putere în ian. 1958, în urma unei lovituri de stat și silit să plece în exil (Miami, S.U.A., până în 1963 când a fost retrimis în Venezuela). A patronat un regim corupt, fiind judecat în 1963 și închis până în 1968; reîncarcerat în mai 1994.

PÉREZ RODRIGUEZ, Carlos Andrés (1922-2010), om politic venezuelan. Fondator și lider al partidului Acțiunea Democratică. Președintele țării (1974-1979 și 1989-1993). A inițiat, în 1975, naționalizarea minelor de fier și a întregii industrii petroliere. Suspendat din funcție, judecat și condamnat la închisoare (1996) pentru corupție.