PEANĂ forma arhaică a subst. pană, pl, pene, cf, și antroponim blg. ∏eнe, ∏eнa. 1. Pene, Ioan (17 A IV 73); – b. (Ard). 2. Penea vist. (17 A I 256); – ard, 1726 (Paș); Penescu. 3. Penul (Tec I; Ard). 4. Peneș, Pascu, Vălenii de Munte (Sd XV 242); – Curcanul, poreclă după pana de curcan pusă ca egretă la căciulă. 4. Penișoară b. (Sd XXII; Sur VII).