DALAC s. n., s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante sunt întrebuințate în popor pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină”.

DALAC s. 1. v. antrax. 2. (BOT.; Paris quadrifolia) (reg.) aișor, bobiță, răsfug, boaba-vulpii, mărul-lupului, poama-vulpii, strugurul-lupului.

PARIS L., PARIS, DALAC, RĂSFUG, fam. Liliaceae. Gen originar din Asia și Europa, cca 22 specii, erbacee, perene, cu rizom tîrîtor. Tulpină simplă, erectă. Frunze lat-ovate, dispuse 4-6 în verticil spre partea terminală a tulpinii. Floare verzuie (perigon 8-foliat, 4 foliole externe verzi, mai late, lanceolate, 4 interne, liniare, verzi- gălbui, 8 stamine), pornește din mijlocul frunzelor. Fructul, o bacă neagră-albăstruie de mărimea unui bob de mazăre.